De la Portal semantic Pagini Favorite

Tipuri de acoperisuri

Acoperisul este elementul constructiv care inchide constructia la partea superioara pentru a-l proteja impotriva intemperiilor. Se disting doua tipuri: acoperis cu pante si acoperis terasa.

Acoperisul cu pante este format din urmatoarele elemente

sarpanta, invelitoare, elemente auxiliare.

Sarpanta constituie elementul de rezistenta din lemn ; sarpantele pot fi

• din lemn

- pe scaune (sarpante dulgheresti)

+ Astereala – scindura de 2.5 cm si latime de 12-20 cm

+ Capriori – lemn ecarisat (68x68 mm, 96x96 mm sau lemn rotund cu diametrul de 10-12 cm la 70-90 cm unul de altul

+ Panele – lemn ecarisat 10x12 cm – 15x25 cm si sunt : pene de coama si cosoroabe (la partea inferioara)

- cu ferme ( pentru deschideri mari), alcatuite din: Astearola,Capriori, Pene, Ferme

- din grinzi cu inima plina

• metalica
• din beton armat

Acoperisul terasa – este compus din

* Planseul suport

* Izolatie hidrofuga

* Izolatie termica

* Structura de protectie

* Beton de panta

* Elemente de protectie (pietris margaritar, dale, etc)

Elemente auxiliare – au rolul de iluminare, etansare, colectare si indepartare a apelor meteorice (tabachere, lucarne, luminatoare, deflectoare, stresini, Jgheaburi,Burlane Pazii,Sorturi)... mai mult despre Tipuri de acoperisuri^[1]

Acoperisuri

Acoperis ventilat...^[2]

Acoperisurile se pot clasifica astfel:

- acoperisuri reci ventilate

- acoperisuri calde neventilate

- acoperisuri calde ventilate.

Acoperisurile reci ventilate sunt cele care se folosesc la închiderea podurilor. Se realizează astfel un spatiu ce comunică cu exteriorul fie prin spatii deschise sau prin permeabilitatea învelitorii la aer. De obicei aceste acoperisuri sunt cu pantă mare, au învelitori din tiglă sau tablă si sunt utilizate în scopuri gospodăresti. Rolul acestor acoperisuri este de a ventila aerul din interiorul podului si de a mentine acoperisul uscat.

Pe timp de vară, datorită radiatiilor solare, invelitorile devin mai calde decât aerul înconjurător. De aceea, prin intermediul acestui pod aerul cald este mereu ventilat si efectul de supraîncălzile dispare.

Iarna, la învelitorile normale, datorită temperaturii ridicate de la ultimul nivel, apare o topire prematură a zăpezii de pe constructie, apa în contact cu aerul rece îngheată si poate provoca pagube. În cazul podului ventilat aceste fenomene dispar.

Acoperisurile calde neventilate se caracterizează prin faptul că sunt fără pod sau alt spatiu prin care ar putea circula aerul sub învelitoare. Aceste tipuri de învelitori se reazemă direct pe elementul portant al clădirii (planseu) si sunt prevăzute cu izolatii continue hidrofuge.

Pe timp de vară, sub influenta razelor solare, aceste tipuri de acoperisuri se încălzesc mai puternic. Deoarece aceste tipuri de acoperisuri nu respiră, sunt mai expuse la condens.

Pe timp de iarnă, apa infiltrată îngheată si astfel apar fisuri, ducând la distrugerea elementelor componente ale acoperisului si, cel mai grav, poate duce la distrugerea elementelor structurale pe care stă acoperisul.

Acoperisurile calde ventilate sunt asemănătoare cu acoperisurile calde neventilate si se diferentiază prin prezenta unor spatii deschise care prin ventilarea aerului antrenează vaporii de apă, conducându-i spre exterior, eliminindu-se astfel fenomenul de condens.

Din punct de vedere termic, canalele de circulatie a aerului influentează foarte putin.  ...mai mult despre Tipuri de acoperisuri...[2]